CAPITOLUL II
Despre Rege si Ministri

SECTIUNEA I
Despre Rege

Art. 77. – Puterile constitutionale ale Regelui sunt creditare in linie coboritoare directa si legitima a Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor.

Coboritorii Maiestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.

Art. 78. – In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii sai sau coboritorilor acestora, dupa regulele statornicite in articolul precedent.

Daca nici unul dintre fratii sau coboritorii lor nu s’ar mai gasi in vieata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr’o dinastie suverana din Europa cu Primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa de art. 79.

Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 79. – La caz de vacanta a Tronului, ambele Adunari se intrunesc de indata intr’o singura Adunare, chiar fara convocare, si cel mai tarziu pana in opt zile dela intrunirea lor aleg un Rege dintr’o dinastie suverana din Europa occidentala.

Prezenta a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti sunt necesare pentru a se putea procede la aceasta alegere.

La caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua zi, la amiazi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.

Daca Adunarile s’ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator.

In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va exercita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron.

In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.

Art. 80. – La moartea Regelui, Adunarile se intrunesc chiar fara convocare cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii.

Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai inainte si convocarea lor a fost hotarita in actul de dizolvare pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora cari au a le inlocui.

Art. 81. – Dela data mortii Regelui si pana la depunerea juramantului a succesorului sau la Tron puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate, in numele poporului roman, de ministri, intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.

Art. 82. – Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniti.

La suirea sa pe Tron, el va depune mai intaiu in sanul Adunarilor intrunite urmatorul juramant: “Jur a pazi Constitutiunea si legile poporului roman, a mentine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului”.

Art. 83. – Regele, in vieata fiind, poate numi o Regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa exercite puterile regale in timpul minoritatii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa la art. 79 din Constitutiunea de fata.

Regenta va exercita totdeodata si tutela succesorului Tronului in timpul minoritatii lui.

Daca, la moartea Regelui, Regenta nu s’ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi o Regenta, procedand dupa formele prescrise la art. 79 din Constitutiunea de fata.

Membrii Regentei nu intra in functiune decat dupa ce vor fi depus solemn inaintea ambelor Adunari intrunite juramantul prescris prin art. 82 din Constitutiunea de fata.

Art. 84. – Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca indata Adunarile.

Acestea aleg Regenta, care va forma si tutela.

Art. 85. – Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii in timpul Regentei.

Art. 86. – Regele nu va putea fi totdeodata si Seful unui alt Stat fara consimtimantul Adunarilor.

Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membrii cari le compun, si hotarirea nu se poate lua decat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 87. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori.

Nici un act al Regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.

Art. 88. – Regele numeste si revoaca pe ministrii sai.

El sanctioneaza si promulga legile.

El poate refuza sanctiunea sa.

El are dreptul de amnistie in materie politica.

Are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceeace se statorniceste in privinta ministrilor.

El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei.

El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor.

El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala.

El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.

El este capul puterii armate.

El confera gradele militare in conformitate cu legea.

El va conferi decoratiunile romane conform unei anume legi.

El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale.

El incheie cu Statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, trebuie mai intaiu a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea.

Art. 89. – Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecareia Domnii.

Art. 90. – La 15 Octomvrie a fiecarui an, Adunarea deputatilor si Senatul se intrunesc fara convocare, daca Regele nu le-a convocat mai inainte.

Durata fiecarei sesiuni este de cinci luni.

Regele deschide sesiunea prin un Mesaj, la care Adunarile fac raspunsurile lor.

Regele pronunta inchiderea sesiunii.

El are dreptul de a convoca in sesiune extraordinara Adunarile.

El are dreptul de a dizolva ambele Adunari deodata sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor pana in doua luni de zile si a Adunarilor pana in trei luni.

Regele poate amana Adunarile; oricum, amanarea nu poate depasi termenul de o luna, nici a fi reinoita in aceeas sesiune fara consimtimantul Adunarilor.

Art. 91. – Regele nu are alte puteri decat acele date lui prin Constitutiune.

Am fost acuzat. Si e adevarat. Sunt un om furios. Daca furia este opusul pasivitatii si a resemnarii, atunci sunt un om furios. Si ce e rau in asta? Sunt un om furios pentru ca traiesc intr-un mediu steril si inert: rRomanica. Furia mea nu izvoraste din ura. Si nu distruge. Furia aceasta ma motiveaza sa lupt in continuare. Fara ura. Pragmatic. Impotriva imbecilitatii crase.

Sunt un om furios. Furie izvorata din crunta si continua dezamagire. Nu politicienii m-au dezamagit. Paradoxal. Ei chiar sunt la “inaltimea” asteptarilor general-valabile in lume… M-au dezamagit oameni care sunt pe acelasi palier cu mine, sau mai jos… M-au dezamagit pentru ca mai toti vor sa fie egali cu cei mari. Din lipsa de bun-simt.

Sunt un om furios. Cel mic si de nimic ar vrea sa fie leader de opinie. Pentru asta, baleste pe la colturile gurii, spumegand si scuipand mocirla injosirii catre cel pe care il simte instinctiv mai bun ca el… Iar cel bun, coborat de undeva de sus, pentru a ne face onoarea de fi cu noi, se retrage inapoi in mediul sau exclusivist, rusinat de rusinea nemerniciei nemernicului… Si de tacerea noastra vinovata…

Sunt un om furios. Ma exteriorizez din ce in ce mai rar. Refulez. Rareori in public. Am invatat sa transform furia in energie creatoare. Si cand totusi refulez , inseamna ca u mai pot rabda. Dau pe afara. Acum mocnesc. Sunt un om furios. Dar e o furie care mi-a dat idei. M-a pus sa gandesc. Sa caut solutii. Sa misc ceva. Si mi-a facut cunostinta cu multi oameni.

Am aflat ca nu sunt singur. Ba chiar suntem multi. Si furiosi toti. Furie care se transforma in energia care poate crea noi oameni valorosi. De care avem nevoie. Ca de aer. Oameni valorosi, pregatiti sa lupte pentru restabilirea ordinii firesti a lucrurilor si aducerea normalului in cotidian. Oameni hotarati sa faca treaba pana la capat, cu minimum de compromisuri si fara jumatati de masura.

Am citit pe un blog: NU SUNTEM EGALI. Asa este! NU SUNTEM EGALI. Pentru ca Dumnezeu nu a impartit darurile un mod egal fiecaruia. De aceea fiecare trebuie pus locul lui. Pentru aceasta trebuie sa spunem fara menajamente si fara ipocrizie ceea ce avem sa ne spunem unii altora. Asa vom afla si care ne este locul intre ceilalti.

Da. Sunt un om furios. Si al naibii de hotarat sa nu mai inghit orice rahat. Desi sistemul incearca sa deprime, eu sunt mai hotarat ca niciodata. fac valuri. Asta deranjeaza. Nu lasa timp de concentrare in contraatac. Dar, vorba americanului: THAT`S THE POINT!… Mai ales daca vrei sa castigi o batalie. Fie ea si ideologica…

Nici macar un amarat de blog nu mai poti tine linistit in Romania… Perturbatiile energetice de tot felul apar din toate partile… In tot raul si un bine: am scris mai putin si am gandit mai mult… In tot binele si un rau: ganditul asta este o pacoste ce nu iti da liniste…

Am sesizat zilele acestea ca pana la urma, sistemul de manevrare a maselor isi atinge scopul… Si dintr-o data pana si tragica moarte a unui artist incepe sa devina suspecta, pentru simplul motiv ca a alimentat isteria pe care nu a putut sa o provoace media… Si in obisnuita paranoia izvorata din jumatatea de viata traita in timpuri cand manevrele acestea erau politica de stat, ma intreb daca nu cumva media a fabricat incarcatura isterica iar nefericita intamplare a fost detonatorul… Tot ce conteaza este ca isteria AH1N1 a pus stapanire pe Romania. Inca nu stiu exact in ce scop dar pot banui…

Tot in aceste zile am aflat cu stupoare ca rautatea izvorata din disperare a romanului a ajuns pana la masurarea consumului de hartie igienica pe cap de individ furajat si ca valoarea vietii unui om este de 5 lei. Lei noi. Parca era mai bine in campanie… Pretul a scazut de 20 de ori aproape in numai o luna… Si cu toate acestea daca ii intrebi, bogatii vor spune ca nu au, iar talpasii vor spune ca au de toate.

Au dreptate si unii si altii. Primii nu au destul niciodata, iar ceilalti traiesc pentru a manca. O categorie mai restransa din care imi place sa cred ca fac parte, sunt si aceia care stiu ca momentan doar supravietuiesc… Pentru noi e cel mai greu. Fiindca, pur si simplu stim. Si asta macina. Dar noi nu contam intr-un spatiu geografic unde valoarea este data de cantitate si nu de calitate…

Am realizat, de ceva vreme deja, dar am decis sa o spun abia acum: nu mai am rabdare suficienta, desi unii spun ca inca sunt prea rabdator… Vad in continuare cum clontaneala castiga disputele. Nu aptitudinile sau talentul. Desi totul ar trebui sa fie bazat DOAR pe principiul CE te recomanda, nu CINE vorbeste mai eficient pe la colturi…

Am invatat sa fiu atent de la cine accept cadouri, pentru ca s-ar putea sa fie de fapt un mar otravit… Am muscat de vreo doua ori din el… Cand am realizat ca se strange un lat am incercat sa ies elegant din el… Asta pentru ca am realizat de ceva vreme ca este la moda acum sa vorbesti frumos si sa iti urmaresti doar interesul propriu, ceea ce de fapt este taranie parfumata… Mai grav este ca acesta este nivelul maxim din Romania… Vorbesc despre un nivel general nu individual… Elitele, creatoare de progres, sunt din ce in ce mai slabe in a-si comunica opiniile...

Am gasit si o metoda. Simpla. Pentru a afla cat valorez pentru cei care ar avea un interes in a ma peria. Metoda despre care va vorbesc este dezvoltata din nevoia de a dezbraca omul de toate foile de ceapa sub care si-a ascuns eventuala putreziciune, si este simpla: supralicitez la capitolul cerere ca sa le studiez reactia instantanee si sa vad ce ganduri au de fapt in ceea ce ma priveste si cat apreciaza ceea ce am realizat impreuna…

Pana la urma si testul acesta s-a dovedit o idee rea, pentru ca a avut si un recul pe care nu mi-l imaginam, uitand ca improscarea cu noroi este sportul cel mai popular prin zona. Pur si simplu, eu nu gandesc la astfel de lucruri. Stiu ca fiecare judeca dupa inima si sistemul sau de referinta. Stiu ca un om arata de ce este lipita inima lui atunci cand ii ceri exact lucrul cel mai de pret pentru el… Ca sa fiu si mai clar: hotul nu poate crede ca exista oameni cinstiti… Si totusi m-am lasat prins in hora aceasta injositoare de care pare ca nimeni si nimic nu scapa…

Uneori am folosit metoda aceasta pentru a iesi din situatii care nu imi convin. Poate ca e urata premeditarea, dar am incercat sa evit lucruri si mai urate… Chiar si aceasta scuza mi se pare patetica, si ma face sa ma privesc pe mine insumi cu mai putin respect… Dar intr-o tara in care scara valorilor este cu susul in jos, sa fii atacat si balacarit, este, printr-un exercitiu simplu de logica, un mare compliment…

Chiar si asa, forma aceasta de complimentare poate scoate din tatani pe oricine la un moment dat… Cristos a rasturnat mesele bisnitarilor din templu vazand ca un loc de reculegere a fost transformat intr-un soi de mall… Si Cristos este modelul suprem de calm… Eu sunt nimeni si nimic in imensitatea universului…

Toate acestea imi iau din bucuria totala a ceea ce primesc inapoi de la cei care ma apreciaza… Lor le raman mereu dator, si nu am cum sa ma revansez… Uneori imi doresc sa fi fost mai bun in mai multe… Sa fi stiut mai multe, cat mai multe… Ce folos intr-o tara in care doar ce, cat mananci si ce scoti pe esapament conteaza? Cel mai adesea imi doresc sa fii fost un ignorant, posesor doar de inteligenta nativa, care se cuantifica in eterna mistocareala de Romanica…

Manat de stomac si de libidou as fi ajuns ceva mai departe pentru ca aveam dorinte si nevoi mai putin, dar si o centrifuga mai mica… Viata mea s-ar fi invartit in jurul lucrurilor simple si: mancare, bautura, femei si posesiuni care sa asigure fluxul primelor trei enumerate… In consecinta deciziile ar fi fost simple. Poate, as fi cladit o familie… Asta ar fi singurul lucru bun, pe care regret ca nu il voi avea niciodata…

Asa, am ajuns sa cred doar in cifra unu si izolarea adiabatica fata de exterior. Ca sa pot fi eu. Nealterat. Dar izolarea adiabatica este o utopie. Si incet, incet ma alterez si eu… Tot ce simt este durerea, de fiecare data cand opun rezistenta sau nu fac compromisul pentru care sunt uneori chiar si strans cu usa…

Fiindca, am uitat sa va spun: cei mai multi cred, bazandu-se pe realitatea intrinseca, palpabila, ca in lipsa banilor, esti un element usor santajabil… Ganditi-va fiecare dintre voi, de cate ori ati facut compromisuri pentru un ban in plus? Si vorbesc de cativa lei amarati nu de milioane de dolari… Se spune ca fiecare om are un pret. Daca este asa eu nu l-am aflat inca… Si, culmea, platesc pretul acesta fara sa ma invat minte, asa cum multi si-ar dori… Nici nu imi pun “botul pe labe”… Dimpotriva…

Care este pretul fiecaruia dintre noi o stabilim noi insine. Noi insine decidem daca meritam sau nu mai mult… Dar cu respectul cuvenit, permiteti-mi sa atrag atentia ca avand in vedere la cat primim de cateva zeci de ani incoace pentru ceea ce oferim (eu stiu cel putin patruzeci din ei), ne vindem al naibii de ieftin…

TENTACULA “COLUMNA BANK”

Ingineria financiara de la Columna Bank a prezentat un anumit grad de sofisticare, in raport cu altele. Schema era de import, apartinea repertoriului mafiei internationale. Columna Bank a aparut prin asocierea a patru persoane fizice din Romania, avand fiecare un aport de 120 milioane lei, cu un cetatean german avand un aport de 300 000 USD, si firma elvetiana Manel Finanz A. G. care, cu un capital social de 7,7 milioane USD, a devenit proprietara bancii in proportie de 93%.

Suspiciunile au pornit de la detaliul ca Manel Finanz, proprietara elvetiana a lui Columna Bank, avea profil de societate anonima, fara vreo activitate reala in Elvetia. Administratorul firmei, Josef Fessler, a recunoscut ulterior ca avea un contract cu cateva persoane din Romania pentru investirea banilor. Fostul sefal IGP, Pavel Abraham, a dezvaluit insa ca banii proveneau, in realitate, din Romania. Iar Urf Von Daniken, seful politiei elvetiene, a declarat intr-un interviu din saptamanalul CASH, care apare la Berna, ca “in spatele bancii se afia serviciie secrete romanesti”.

Cert este ca unul dintre actionarii Romani a fost identificat in persoana socrului lui Virgil Magureanu, in acel moment director al SRI. Ingineria de la Columna Bank – proprietatea unei societati anonime din Elvetia care rula, de fapt, fonduri provenind din Romania – s-a dovedit profitabila doar pentru grupul de firme-satelit Euro-Columna. Cu creditele acordate generos de banca, firmele Euro-Columna au cumparat pachetele majoritare de actiuni de la societa tile de stat din domeniul ingrasamintelor, operatiune in care a fost implicat si fostul presedinte al FPS Emil Dima, unul dintre pionii regimului Iliescu. De altfel, FPS a deschis la Columna Bank un cont de 64 miliarde lei si 10 milioane USD. La care s-au adaugat si CEC-ul cu 30 miliarde lei, RENEL !cu! alte cateva miliarde si altii.

Ortansa Niculescu, cea care i-a succedat la presedintia bancii lui Vasile Bostan, a recunoscut de altfel ca banii au fost orientati, sub forma de credite, catre firmele satelit. Ulterior, FPS nu si-a mai putut retrage fondurile decat apeland la BNR si Ministerul de Interne. Rezumand: sume de bani murdari – provenind, probabil, din diverse operatiuni speciale, – au fost spalati, via Elvetia, prin Columna Bank si reinvestiti apoi, sub forma de credite, in firme-satelit interesate sa acapareze industria ingrasamintelor romanesti.

TENTACULA “DACIA FELIX”

Cu sprijinul Bancorex, Sever Muresan a devenit actionarul majoritar al bancii “Dacia Felix”, dupa ce in 1990 si-a intemeiat firma Paniro Bucuresti, in asociatie cu Croassant de France. Ingineria financiara a inceput in momentul cand Bancorex a creditat Panim cu 16,6 milioane franci francezi iar Sever Muresan i-a transferat la Banca Dacia Felix din Cluj, sub titlul de contribuie la capitalul social. Grupul de firme al lui Sever Muresan a acaparat astfel 68% din Dacia Felix. In 1997, Sever Muresan avea o datorie cifrata la suma record de 1171 miliarde lei.

1. VENTUZA “CADEWELL-INSULELE VIRGINE”

Sever Muresan, in complicitate cu vicepresedintele Daciei Felix, Mircea Horia Hossu, a primit un credit ilegal de 334 miliarde lei, destinat achizitionarii de otel-beton, care ar fi urmat sa fie exportat societatii Cadewell din Insulele Virgine, binecunoscut paradis financiar international. Mircea Hossu a intocmit insa documente bancare din care sa rezulte ca Sever Muresan restituise catre Dacia Felix contravaloarea bunurilor exportate, acoperindu-l astfel, fictiv, pentru o parte din credit.

Actele utilizate in acest scop fusesera emise de Fondo Sociale di Cooperazione Europeea, cu sediul la Milano, care nu avea insa dreptul sa efectueze operatiuni bancare. Investigatiile au scos la iveala si faptul ca Fondo Sociale apai\inea Ini Muresan si Hossu, nefiind altceva decat o firina-paravan pentru afacerile oculte ale celor doi. Prejudiciul adus Daciei Felix de cei doi, prin ingineria financiara Cadewell – In!su!lele Virgine:

1000 miliarde lei.

2. VENTUZA “S.V. INTERNATIONAL TRANZACTION”

Tandemul Muresan-Hossu a mai supt 17,5 miliarde lei, precum si alte 160 milioane USD de la Dacia Felix in 1990. Bancorex – nava amiral a mafiei financiare sub regimul Iliescu -a emis o scrisoare de garantie in favoarea firmeifranceze S.V. (Sever Muresan) International Tranzaction, in baza unui ordin emis de firma de comert exterior Terra - despre care toata lumea, cat de cat informata, stie cui apartinuse inainte de ’89 – pentru derularea unei afaceri fantoma. Sever Muresan a utilizat ilegal scrisoarea de garantiie, prin intermediul complicelui sau Mircea Hossu – de credite in valoare insumata de 17,5 miliarde lei. La care s-a mai ada ugat o alta ventuza, de doar 160 milioane USD, din contul Daciei Felix, care formeaza obiectul unui dosar de cercetare penala distinct.
Sub povara creditelor neperformante, devalizate prin diversele inginerii financiare derulate sub regimul Iliescu, toate aceste banci au falimentat, inghitind economiile a milioane de Romani. Intre 1990-1997, Caracatita bancara creata sub regimul Iliescu a cunoscut in Romania epoca sa de aur, avand tot ragazul ca sa se implanteze si sa se ramifice, intr-o tara devenita un loc preferat pentru jongleriile financiare ale Mafiei.

Astazi alte doua tentacule a;e caracatitei neo-comuniste venite la putere in decembrie 1989, odata cu Ion Iliescu si gasca lui de securisti si nomenclaturisti second-hand. BANKOOP si CREDIT BANK. Ii numesc second-hand din doua motive: erau in linia a doua, si stau acum, la fel ca si atunci, prost la capitolul moralitate. Articol extras din lucrarea cu acelasi titlu: “Candidatul Manciurian”

TENTACULA “BANKCOOP”

Banca de Credit Cooperatist – Bankcoop – constituie alt exemplu de manipulare mafiota a sistemului financiar bancar al erei Iliescu, prin care au disparut, ca intr-o gaura neagra, depunerile populatiei. Cooperatia, prin autonomia de care a beneficiat inainte de ’89, a fost singura activitate cu caracter privat din Romania, ingaduita de autoritatile comuniste. Astfel ca, in 1990, aceasta dispunea de un patrimoniu de mai multe miliarde de lei (la valoarea de atunci). Profitand de vidul legislativ, apoi de un cadru legislativ cu numeroase lacune, manageni cooperatici – avand stranse legaturi cu FSN-ul – si-au arogat dreptul de a dispune de patrimoniul a 6,5 milioane de cooperatori, transformandu-se din administratorii averii acestora, in proprietarii ei. Mass-media a dezvaluit numeroasele escrocherii economice si fmanciare din cooperatie si a nominalizat grangurii care au tras pe sfoara cei 6,5 milioane de roman, de!pu!ndtori la Bankcoop, fara ca regimul Iliescu sa reactioneze. In ultimii ani, insa, ingineriile financiare mafiote au iesit, una cate una, la iveala: cazul Bankcoop, apoi FNI si, potrivit unor experti, la orizont se profileaza cazul World Trade Center. Atat in cazul Bankcoop, cat si FNI, actorul principal a fost Centrocoop, care nu a fost tras inca la raspundere. Alexandru Dinulescu, fost presedinte Bankcoop si vicepresedinte Centrocoop -considerat singurul mare vinovat, a fugit, dupa cum se pare, undeva in SUA, unde si-ar fi intemeiat o banca, pe spezele celor 6,5 milioane de cooperatori romani praduiti. Ingineria financiara a inceput odata cu constituirea bancii Bankcoop, utilizandu-se fondurile Cooperatiei de Consum si Credit. Practic, decapitalizarea “Cooperatiei de Consum si Credit” a fost realizata prin infiintarea bancii Bankcoop din fondurile Cooperatiei. Apoi, prin preluarea de cat!re! Bankcoop a unor active la preturi derizorii si acordarea de credite peste credite clientelei politice a regimului Iliescu, prin incalcarea Legii 33/1991 ca si prin calcularea unor dobanzi mai mari decat de cele legale unitatilor “Cooperatiei de Consum si Credit”. Toate acestea constituie o mostra a stilului mafiot prin care o banca topea banii depunatorilor sub regimul FSN. Sa vedem insa mai indeaproape cum se proceda, pentru a intelege mai bine sistemul ingineriei financiare Centrocoop-Bankcoop, care a devalizat conturile a 6,5 milioane de romam cinstiti.

Schema functiona astfel: o unitate cooperatista era obligata de granguni Centrocoop sa subscrie actiuni la Bankcoop. Cum, de regula, uniunile cooperatiste invocau lipsa banilor, Bankcoop le imprumuta. Astfel, o multime de unitati cooperatiste s-au pomenit actionare Bankcoop, cu banii imprumutati tot de Bankcoop. Urma faza a doua a inginenei financiare: Bankcoop stabilea niste dobanzi inrobitoare, mai mari decat cele din contractele de creditare, precum si dobanzi la dobanzi. In timp ce grangurii Bankcoop - aceiasi ca la Centrocoop - tineau banii in conturile bancii, unitatile cooperatiste falimentau, vazandu-se suite sa vanda din active, pentru a-si achita dobanzile sau furnizorii. Un exemplu este Federalcoop Ilfov, care in 1992 a contractat un credit de 7 inilioane lei la Bankcoop. Banii au ramas la Bankcoop, care a calculat dobanzi de 3,265 milioane lei in 1992 s!i !de 4,2 milioane Iei in 1993. La 28 februarie 1994, Bankcoop anunta inca majorarea dobanzilor la 90% pentru credite si 250% pentru dobanzi neachitate. In acest conditii, la un credit de 7 milioane lei, dobanada pe 1994 s-a ridicat brusc la 1,4 milioane lei, adica de peste 7 ori valoarea creditului. Pentru credit plus dobanda neachitata la 31 decembrie 1993, s-a calculat o dobanda de 1,04 miliarde lei.

“Bankcoop, in loc sa sprijine Cooperatia de Consum in penoada de trecere la economia de piafa, potrivit art. 1 din statutul bancii, falimenteaza cooperatia prin metodele folosile…” constata un Control Financiar Intern al Centrocoop.

Legea a dat si ea o mana de ajutor. Astfel, legea 109/1996 a facut ca in statutele cooperativelor sa nu fie inscrisa valoarea capitalului social subscris si varsat de membrii cooperatori.

Pe acest fundal cetos, grangurii Bankcoop au actionat in forta. Fostul presedinte al bancii, Alexandru Dinulescu, a subordonat practic Bankcoop intereselor sale personale si, bineinteles, clientelei politice a fostei puteri. Tentacula Bankcoop a avut – ca si Bancorex – cateva ventuze celebre. Iata cateva din acestea.

1. VENTUZA “DINULESCU”

Doi oameni de afaceri, Vasile Loga si Nahor Mordehai, l-au denuntat pe presedintele Bankcoop, Alexandru Dinulescu, deoarece le-a solicitat 30 000 USD, pentru aprobarea unui imprumut operativ. Pe 19 februarie 1997, Alexandru Dinulescu a fost arestat, sub acuzatia de luare de mita si pentru acordarea preferentiala a creditului celor doi. Presedintele Bankcoop a ramas in arestul Rahova pana la 16 mai 1997, cand au fost finalizate cercetarile si Dinulescu a fost trimis in judecata. Din motive medicale, Alexandru Dinulescu a fost insa eliberat, sub control judiciar si a disparut ulterior din tara. In timpul arestului, Dinulescu nu a stat degeaba: el l-a denuntat, la randul sau, pe omul de afaceri George Constantin Paunescu, ca a preluat prin metode nelegale pachetul majoritar de la banca, in scopul altei inginerii financiare, ceea ce a condus la cercetarea penala a lui George Constantin Paunescu.

2. VENTUZA “TRALIDA”

Consta intr-un credit in doa transe de 10,8 miliarde lei, aprobat de Bankcoop unei firme la care era asociat insusi presedintele bancii, Alexandru Dinulescu. In fapt, Dinulescu, impreuna cu firma Meteor, cu Andreea Business Bucuresti si cu omul de afaceri Gheorghe Dragodan au constituit societatea Thalida Chiajna, specializata in productia de cartuse pentru vanatoare. Imediat, Andreea Business a fost creditata de Bankcoop, la presiunile lui Dinulescu, cu 360 milioane lei, ca sa achizitioneze terenul pentru constructia proiectatei fabrici de cartuse. Apoi Alexandru Dinulescu a aprobat firmei Thalida - la care era asociat – un prim credit de 5,2 miliarde lei, fara respectarea normelor de garantare bancara. Trei luni dupa acordarea primului imprumut, Dinulescu acorda firmei restantiere Thalida un alt credit de 5,6 miliarde lei. Rezultatul: la trei ani de la finantare, Thalida ! n!u produsese nici un singur cartus! Gaura de 10,8 miliarde, facuta chiar de presedintele bancii, era inscrisa insa in contul Bankcoop.

3. VENTUZA “MERCEDES”

Acelasi Alexandru Dinulescu a mai fost acuzat, in alt dosar, de contrabanda, fals intelectual si uz de fals. In mai 1994, Dinulescu a achizitionat pentru banca un autoturism marca Mercedes din Austria, la pretul de 40 000 USD. Folosind documente vamale falsificate, Dinulescu a inlocuit insa factura originala cu o factura contrafacuta, in care se mentiona un pret al autoturismului de doar 5 500 USD, de opt ori mai mic. Astfel, prin eludarea taxei vamale corecte, in raport cu pretul real al autoturismului, Dinulescu a adus un prejudiciu Statului roman de 60 milioane lei. La un singur automobil trecut prin vama!

4. VENTUZA “VITROM”

Societatea Vitrom Bucuresti numara printre actionarii sai Bankcoop-ul, dar si persoane fizice, printre care pe fiul lui Alexandru Dinulescu. Prin intermediul tatalui – presedinte al Bankcoop – societatea Vitrom a fost sprijinita pentru a obtine un credit de la Banque Nationale din Paris de 20 milioane franci francezi, garantati de Bankcoop. Se pare ca in urma tranzactiei, Dinulescu tatal si fiul au obtinut comisioane consistente.

Generalul Ion Pituiescu, care s-a ocupat de ingineriile financiare de la Bankcoop, sustinea ca Alexandru Dinulescu a scapat deoarece “multii demnitari au intervenit in favoarea presedinteiui banccii – consilieri ai presedintelui Iliescu, membrii ai guvernului Vacaroiu – astfel incat s-a ajuns la tergiversarea urmaririi penale (…) ceea ce i-a permis lui Dinulescu sa puna la punct documentele contabile si sa distruga probe care puteau fi administrate contra lui.”

TENTACULA “CREDIT-BANK”

Afacerile de la Credit-Bank implica un numar mare de ventuze si personaje controversate, asa incat vom prezenta doar o sinteza a ingineriilor financiare din aceasta banca.

1. VENTUZA “MARCEL IVAN”

Arestat in urma denuntului celebrului Gigi Kent (Vasile Gheorghe), actionar principal al bancii, pentru luare de mita, Marcel Ivan (presedintele Credit-Bank) a mai fost acuzat ulterior si de: falsificarea documentelor de evidenla contabila, falsificarea bilanturilor contabile, prin majorarea fictiva a capitalului social varsat, precum si de acordarea unor credite preferentiale, fara garantii. Pentru achizitionarea de catre banca a unui teren din Bucuresti, in documente a fost mentionata suma de 661 685000 milioane lei, in timp ce vanzAtorul a primit doar 180 000 dolari. Marcel Ivan si colaboratorii sai insusindu-si restul de 379 milioane lei. Colaboratorii lui Marcel Ivan au fost ulterior arestati, impreuna cu presedintele Credit-Bank. Acesta a fost invinuit ca acordase, intre altele, credite de miliarde fara garantie finului sau, ilie Alexandru, patronul Hermes-ului de la Slobozia, lui Florea Niculescu, presedintele lui Aem !Sp!ecial Service (la care mai erau asociati Marcel Ivan si Steriu Popescu, adica presedintele si vicepresedintele Credit-Bank), lui Gigi Kent si multor altora. Condamnat la sase ani inchisoare, Marcel Ivan a facut recurs si a scapat de arestul preventiv, invocand motive medicale.

2. VENTUZA “STERIU POPESCU”

Vicepresedintele Credit-Bank, Steriu Popescu, a adus bancii, la randul lui, un prejudiciu total estimat la 250 miliarde lei. Dintre care 10 miliarde in calitate de beneficiar al unor credite iar restul, prin aprobare ilegala a altor credite, dintre care: 300 000 USD (7,3 miliarde lei) societati Topolina Oil; 36 miliarde lei firmelor lui Ilie Alexandru (cu acordul lui Marcel Ivan); 200 000 DM si 335 milioane lei societatii Constant din Slatina; 300 000 DM si 726 milioane lei cetateanului Hans Kundrus (din Germania), printr-o dispozitie ilegala de plata; 400 000 USD lui Dan Octav, fara garantii bancare. Steriu Popescu a mai fost acuzat si ca si-a transferat intr-un cont personal 100000 USD din contul unor clienti ai Credit-Bank, precum si alti 30 000 USD din contul unui alt deponent. A parasit tara imediat dupa demararea anchetelor, cu concursul generos al autoritatilor regimului Iliescu.

3. VENTUZA “ILIE ALEXANDRU”

Miliardarul din Slobozia a adus un prejudiciu total Credit-Bank-ului estimat la 36,5 miliarde lei. A fost creditat, fara garantii, cu 1,2 milioane USD, 2,1 milioane DM si 18,8 miliarde lei, dovedindu-se apoi ca acesta nu avea nici o posibilitate de a mai returna ceva. Ilie Alexandru a fost arestat abia in 1997, pentru inselaciune, fals si uz de fals, intr-o afacere cu grau. Imprumuturile luate de la Credit-Bank au fost folosite de Ilie Alexandru ca sa construiasea in Baragan o replica fidela a Southfork-ului din serialul “Dallas“. Omul mai planuia sa construiasca, la Slobozia, si un Turn Eiffel. Ilie Alexandru a fost implicat si intr-un alt dosar: falsificarea unor cecuri, emise de Banca Ion Tiriac. Prejudiciul imputat in acest dosar: 1,09 miliarde lei.

4. VENTUZA “GIGI KENT”

In octombrie ’89, Gigi Kent (Vasile Gheorghe) tocmai ispasea o condamnare de 13 ani: pentru specula, luare de mita si abuz in serviciu. In urma decretului de gratiere emis de Iliescu in ianuarie 1990, Gigi Kent a fost pus in libertate si a parasit imediat Romania. A revenit curand, devenind actionar principal la Credit-Bank, si beneficiind de numeroase facilitati din partea presedintilor succesivi ai bancii. Astfel, pentru a stinge din datoriile foarte mari ale firmelor lui Gigi la Credit-Bank, unul din presedinhi Credit-Bank- raposatul Emil Cioflan – a achizionat hotelul Turist din Tecuci, de la Gigi Kent, cu 9,7 miliarde lei, desi acesta il cumparase doar cu 240 milioane lei. Gigi Kent a derulat si alte afaceri cu Credit-Bank, paguboase pentru banca: a comandat, la un pret triplu fata de cel oferit de alti furnizori, saculeti pentru ambalat bani, intr-o cantitate suficienta pentru urmatorii o sut!a !de ani; tot la preturi mult umfiate, Gigi Kent a mai furnizat bancii: fisete, calculatoare si sisteme de alarma. In materie de credite preferentiale, Gigi Kent a beneficiat de 8,5 miliarde lei, 5,8 milioane USD si 2 milioane DM, prin intermediul vicepresedintilor Tudor Stanica si Steriu Popescu.

5. VENTUZA “AERO SPECIAL SERVICE”

Societatea Aero Special Service, condusa de Florea Niculescu, a devenit unul dintre debitorii cei mai importanti ai Credit-Bank, dupa ce a beneficiat de credite preferentiale totalizind 26,6 milioane USD si 3,1 miliarde lei. Printr-o intelegere interbancara din decembrie 1995, Razvan Temesan a rascumparat, in numele Bancorex, creditele lui Aero Special Service de la Credit-Bank. Societatea lui Florea Niculescu a vandut apoi avioanele din patrimoniu, cu 10 milioane USD, unei societati din Cipru, care le-a revandut unei firme a lui Ion Tiriac. Ceea ce a determinat Credit-Bank sa depuna un denunt impotriva lui Florea Niculescu, pus sub urmarire penala abia in aprilie 1997, pentru inselaciune in dauna avutului public. Tot Credit-Bank mai acordase, cu generozitate, credite preferentiale si altora: Sever Muresan (16 miliarde lei), Leonida Teohari, patronul grupului de firme Darianne (47 miliarde lei),! Nicolae Apostol de la Petrol Company (7 miliarde lei).”

S-au furat doua miliarde. dar cineva a luat cele doua miliarde in stapanire… Cine oare? Si cum au ajuns la bani indivizii in cauza? Cine le-a facilitat accesul oare? Mai jos avem schema dupa care s-au derulat afacerile preluate din “Candidatul manciurian” Astazi tentacula “BANCOREX”…

“TENTACULA “BANCOREX”

Dupa lovitura din 3 februarie 1990, cand BRCE – metamorfozata sibilinic ulterior in Bancorex - a preluat ilegal “Rezerva de Stat” in valuta a Romaniei (727,6 milioane dolari), la cursul de 14,45 lei/dolar, apoi Fondul Valutar Centralizat al Statului (1.106 milioane dolari) si valuta din contul “Oficiului Economic Central Carpati” (153,4 milioane dolari) – cu concursul FSN – aceasta banca a devenit principalul suport al politicienilor partidelor aflate la putere si al oamenilor de afaceri care amusinau, dupa 1989, in jurul puteni constituite de Ion Iliescu. Aitfel spus, Bancorex a devenit suportul clientelei, politice si afaceristice, din spatele paravanului pe care l-au constituit, succesiv, FSN-ul si gruparile sale politice derivate. In perioada 1990-1996, in jurul acestei banci vor gravita cele mai importante inginerii financiare ale miliardarilor de carton, fabricati pe banda rulan!ta!. Dosarele din afacerea Bancorex corespund, de fapt, marilor ventuze ale tentaculelor caracatitei bancare, constituita de Mafie in Romania. Prezentam doar cateva din aceste ventuze mafiote.

1. VENTUZA “VALEOLOGIA”

Acordarea de credite ilegale societatii Valeologia din Chisinau, o acoperire a mafiei ruse, kaghebiste. In iulie 1997, Curtea de Conturi a constatat ca Bancorex a acordat, in penoada 1992-1993, credite in valuta societatii Valeologia, cu toate ca firma din Chisinau nu era autorizata sa efectueze operatiuni de comert in Romania. Cu toate ca stia acest lucru, presedintele Bancorex din acel moment (Dan Pascariu) a aprobat creditele, prin care Valeologia a achizitionat autoturisme ARO romanesti, pe care le-a comercializat in spatiul mafiotic ex-sovietic. Conform “Directiei de Combatere a Crimei Organizate” din IGP, prejudiciul adus Bancorex prin aceasta activitate ilegala a fost de 3,9 miliarde lei si 137 milioane USD, la o prima estimare. Pe langa Dan Pascariu, au mai fost acuzati: Razvan Temesan, Gh. Carabasan, Adrian Constantinescu, Petre Dima, Daniel Ionescu, Nicu Stan si Nicolae Voiculet. Imediat, in!sa!, a intrat in actune Mafia politica. Interesata, in cel mai inalt grad, de musamalizarea cazului. Astfel, propunerea Politiei de trimitere injudecata a lui Dan Pascariu a fost refuzata de procurorul Alexandru Tuculeanu din Parchetul General, care a dispus neinceperea urmaririi penale. Urmarea? Procurorul a fost avansat director-adjunct (Ulterior, Parchetul a infirmat, totusi, solutia data de procurorul Tuculeanu).

2. VENTUZA “ASTRAL”

Rechizitoriul din acest dosar ii acuza pe fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan, de abuz in serviciu si de prejudiciu adus bancii, prin favorizarea firmei Astral din Bucuresti, care a cumparat 1816 113 USD, dupa data de 4 mai 1992 – cand a intrat in vigoare noul “Regulament pentru Operatiuni Valutare” – la cursul de doar 226 lei/USD, si nu la cursul de scliimb al zilei, atunci cand s-au efectuat platile in valuta ale firmei Astral. Diferenta, intre cele doua cursuri a prejudiciat Bancorex cu suma mentionata mai sus. Dupa aceeasi inginerie financiara au mai fost favorizate si alte firme: Dima, Armendi, Prodexport, Chimexim etc. Asa incat, prejudiciul real adus Bancorex prin aceasta inginerie financiara era, in realitate, mult mai mare.

3. VENTUZA “S.A.N.C.A.”

Cea mai importanta sucursala a Bancorex – sucursala “Lipscani” Bucuresti – a acordat grupului de societati S.A.N.C.A., proprietatea altui sustinator FSN, Alexandru Raducan, credite in valoare de 45 milioane USD (in lei si valuta), in conditiile in care procentul de acoperire al S.A.N.C.A., prin ipotecare, se situa doar la 70% din valoarea creditelor. In urma extinderii cercetarilor, s-a constatat ca fosta directoare a sucursalei Lipscani (Ana Capetti) a transinis unor institutii financiare straine titluri de valoare ale bancii, in scopul de a obtine un credit extem de 37 milioane USD pentru patronul S.A.N.C.A., fara aprobarea conducerii Bancorex. Denuntata de Razvan Temesan, fosta directoare l-a acuzat, la randul ei, pe acesta ca ar fi fost, in realitate, la curent cu creditele lui Raducan.

4. VENTUZA “MEGAPOWER”

IIRUC Bucuresti, societate cu capital de stat, si firma arnericana “Victor” - specializata in producerea unor componente electronice folosite si in industria spatiala – au format o companie mixta, Megapower, declarata in stare prefalimentara in 1994, de catre Tribunalul din San Francisco. Bancorex, prin Razvan Temesan, a acceptat totusi in aceste conditii finantarea directa a societatii cu 3,2 milioane USD, dupa o analiza efectuata de Grigore Maimut, directorul-adjunct al Sucursalei Lipscani a Bancorex. Printr-o societate- satelit Bancorex, Confidentia din Gibraltar – Bancorex a mai pompat 1,2 milioane USD in Megapower. Suma care s-a adaugat celor 11 milioane USD, capitalul initial investit de IIRUC in Megapower, fara ca firma mixta sa poata face altceva decat sa-si mai reduca, cat de cat, pierderile. Directorul adjunct Grigore Maimut a fost acuzat de Razvan Temesan pentru acordarea de credite !fa!a respectarea normelor legale. Prin dezvaluiri ulterioare, Grigore Maiinut l-a implicat insa si pe Razvan Temesan, precum si o serie intreaga de politicieni care au sustinut, in mod suspect, firma mixta falimentara: Florin Georgescu, Eugen Dijmarescu, ba chiar si Theodor Stolojan.

5. VENTUZA “TEMESAN”

Fostul presedinte Bancorex – si principalul pion al regimului Iliescu in cadrul sistemului financiar-bancar de dupa 1990 – a fost arestat pe 9 iulie 1997, sub acuzatia de abuz in serviciu. Concret, Temesan – tatal multor miliardari de carton, fabricati in Romania, prin acordarea de catre presedintele Bancorex a celebrelor credite neperformante, doar pe baza bunelor intentii - a fost invinuit doar pentru ca a atribuit 34 de autoturisme, proprietatea bancii, unor persoane si institutii de stat, cu suportarea cheltuielilor de catre banca. Prejudiciul calculat: 591 milioane lei. Astfel, desi impotriva lui Temesan se formulasera acuzatii cu mult mai grave, si desi acesta avea deschise alte doua dosare, Parchetul a preferat sa-l invinniasca pe presedintele Bancorex doar pentru afacerea automobilelor. Avocatii lui Temesan au reusit, in scurt timp, sa obtina eliberarea sub control !ju!diciar a omului care simboliza, in ochii opiniei publice romanesti, intreg sistemul financiar bancar, tip caracatita, de dupa ’90.

6. VENTUZA “ELVILA-POOLCEG”

Razvan Temesan si staff-ul Bancorex au fost acuzati si de incalcarea “Regulamentului Operatiunilor Valutare”, cand au van dut firmei Elvila, in afara pietei valutare – in cateva transe – suma de 5,6 milioane USD. Razvan Temesan a acordat si firmei lui George Constantin Paunescu – Poolgec - mai multe credite, fara acoperire in cont, prin eludarea normelor bancare. Ulterior, Temesan a renuntat sa mai incaseze de la Paunescu dobanzile de 6% pe an, care se percepeau creditelor restante. PrejudiciuBancorex: 198 mlioane lei.”

Cele peste dpua miliarde de dolari existente ca rezerva valutara nationala, aveau conform legii din acea vreme, imunitate, fiind definite ca “intangibile”. Si totusi printr-o schema complicata, condusa din umbra de catre noile structuri ale puterii cele doua miliarde s-au evaporat… Si mie asta imi miroase al naibii de tare a subminarea economiei…

Acum, desigur, dirijor din umbra stim cine a fost. Dar exista si vinovati DIRECT RASPUNZATORI pentru aceasta mare schema financiara, un fel de “FURT PERFECT AL SECOLULUI”… In cele ce urmeaza ii vom prezenta atat pe cei vinovati cat si pe cei care au fost “paravanul” acestei scheme…

Inca de pe data de 2 septembrie 1995, raportul Curtii de Conturi ii considera vinovati pentru aceasta mare “inginerie” financiara pe urmatorii tovarasi:

1. Vasile Volosniuc
- pentru ca a lichidat Rezerva de Stat valutara a Romaniei (727,6 milioane dolari) fara ca BRCE sa aiba competenta de a insusi 1.107,6 milioane de dolari din Fondul Valutar Centralizat al statului.

- pentru ca, dupa 1990, nu a tinut o evidenta contabila distincta asumelor provenite din acest fond

- pentru ca sub conducerea lui, 153 de milioane de dolari au fost preluate si insusite in acelasi mod de la Oficiul Economic Central “Carpati.

2. Gheorghe Craiceanu si Dan Corneliu Pascaru
- vicepresedinti ai BRCE (ulterior Bancorex), care avea sa fie in mod rasunator falimentata de “credite neperformante”

- raspunzatori pentru modul neclar in care au fost gestionate aceste fonduri, dandu-se vina apoi pe “deficiente.

Ne vine sa credem sau nu contabilitatea este o stiinta exacta si numai prin incalcarea cu buna stiinta a unor reguli de baza poate justifica acele “deficiente”. Deficiente? Nicidecum. Ci un furt bine gandit, la adapostul unei puteri care inlocuia o alta putere. In fond exact pentru aceasta il omorasera pe Ceusescu…

Doar nu va inchipuiti ca Securitatea sau demnitarii din linia a doua a partidului comunist roman erau manati de dorinta de a salva poporul… Ei aveau si in acea vreme tot ce le trebuia… Dar nu le era indeajuns… Vroiau tot… In “Candidatul Manciurian” descrierea situatiei te face sa te revolti. Daca vrei sau mai ai timp de asa ceva, inconditiile in care lupta pentru supravietuire la care suntem supusi ne ocupa tot timpul…

“[...] consecintele acestor “inginerii valutare”, comise inca din primele luni ale “erei ILIESCU”, de doua banci de stat: datorita “deficientelor” (ca sa ne exprimam eufemistic) in evidentierea rezervelor de stat in valuta, constatate atat la BRCE cat si la Banca Nationala, nu s-a mai putut realiza o cunoastere reala a gestiunii acestor fonduri, ceea ce a determinat indatorarea statului roman cu circa un miliard de dolari din strainatate.

Se stie ca Banca Romana de Comert Exterior (BRCE) fusese infiintata de Ceausescu in 1968 – avand printre actionarii sai secreti si capi ai mafiei italiene, apropiati lui Lucio Gelli si gruparii “Propaganda Due” (P.2). in principal, cu scopul de a se derula prin intermediul acestei banci jongleriile valutare ale celor 47 firme capuse ale lui Ceausescu, care mijloceau, contra comision, marile contracte intre firmele de stat romanesti si cele occ!id!entale, de genul “Dunarea”, “Terra”, “Argus” etc., toate incadrate cu ofiteri DIE (Directia de Informatii Externe), recrutati din ASE (Academia de Studii Economice), instruiti apoi in scolile Securitatii de la Baneasa, Branesti, Gradistea.

Rolul firmelor capuse flind acela de a obtine comisioane din O.V. (operatiuni valutare), prin care sa fie alimentate conturile personale secrete ale clanului Ceausescu din Austria si Elvetia, conturi estimate in decembrie 1989 la cateva miliarde de dolari. Noii emanati, care acaparasera printr-o diversiune terorista puterea in decembrie 1989, acaparau, printr-o tipica inginerie financiara, Rezerva de Stat si Fondul Valutar Central al Romaniei, doua luni mai tarziu, in februarie 1990.

Fapt care echivala cu o veritabila lovitura de stat valutara.

Se punean astfel bazele pentru fabricarea de catre BRCE a miliardarilor de carton ai regimului Iliescu, pentru finantarea celor catorva zeci de firme capuse conduse de vechile cadre ale erei ceausiste si pentru arhitectura marilor credite neperformante, prin care banii statului intrau in buzunarele catorva mafioti, deturnati prompt in conturile secrete ale acestora din diverse paradisuri financiare (Insulele Cayman, Bahamas, Antigua etc.).

Un scenariu absolut similar se derula – nu intamplator – in Rusia post comunista, dar la propotii, evident, mult mai mari. Scenariul fusese elaborat inca din ’88-’89, in fosta URSS, si aplicat apoi in toate statele foste comuniste. Prin cooperativa Big Brother & Sons se urmarea sa se deturneze banii statului si averea deficitului partid comunist in mainile a 250 de ofiteri KGB, insarcinati sa conduca – exact ca omologii Romani -structura financiara invizibita la care urma sa aiba acces doar un cerc foarte restrans de persoane. Richard Palmer, fost sef de antena (rezidenta) a CIA la Moscova intre 1992 si 1994 – devenit ulterior vanator bancar de credite, cu firma sa “Cachet International Inc” – mentiona intr-un raport secret urmatoarele:

“In octombrie 1990, cei 250 de ofiteri ai Primului Directorat al KGB au fost transferati la Directia Proprietatilor din Comitetul Central, in prezent condusa de Pavel Borodin. Ei trebuiau sa organizeze o structura capabila sa coordoneze noua activitate economica. De la conducerea KGB, asa cum o demonstreaza alte documente, au venit instructiuni pentru a se capta “prieteni” credinciosi, aflati mai demult in relatii sub “acoperire” cu KGB, intrucat acestia urmau sa-si asume responsabilitatea managementului noilor societati. Aceste societati au fost apoi alimentate de “Politbirou”, prin rezolutia din 11 iunie 1991, semnata de Mihail Gorbaciov, care a conferit “noilor banci” si “noilor firme” (unele in strainatate) 600 milioane dolari”

Ca si in Romania post decembrista, si in Rusia prietenii KGB-ului au facut o treaba minunata si de anvergura, sub raportul transferurilor clandestine de fonduri ori insusirii unor halci intregi din patrimoniul national. Doriti cateva cifre?, intreba retoric Palmer, referindu-se strict la Rusia.

“Ei bine: au transferat imediat in strainatate 8 tone metrice de platina, 60 de tone metrice de aur si o cantitate practic incalculabila de diamante. Precum si o suma valutara estimata la circa cincizeci miliarde de dolari. Bogatia Rusiei a disparut intr-o gaura neagra, si singuri directorli KGB-ului au avut cheile in mana.”

Cum vedem, pastrand proportiile, nu altfel au mers lucrurile in Romania postdecembrista, inca din primele luni ale lui Illiescu, cand s-au pus bazele crimei organizate financiar-bancare. Am vazut cum au disparut intr-o gaura neagra, cu ajutorul BRCE, Rezerva de Stat Valutata a Romaniei, precurn si Fondul Valutar Centralizat al Statului. Cine anume au fost “Kaghebistii” nostri, insarcinati cu organizarea structurii financiare invizibile din Romania, la care urma sa aiba acces doar un cerc foarte restrans si cine sunt acei “prieteni ai KGB-ului” de la noi, care aveau relatii acoperite cu Securitatea cu mult inainte de ’89, ori cei care urmau dupa ’90 sa managerieze noile banci si noile firme – toate acestea va la sam pe Dvs. sa le ghiciti.

Sa ghiciti, si, altfel spus, cine ar putea fi echivalentii lui Berezovski, Hodorcovski, Smirnov, Potanin si altii ca ci, in Romania post-decembrista. Sa ghiciti bancherii flamboi!an!ti si afaceristii regimului Iliescu. Noi ne vom ocupa de pasul urmator al mafiei financiar-bancare: marile ingineni financiare ale caracatitei romanesti, din perioada de aur a erei Iliescu. Inginerii care au golit bancile si au lichidat economule populatici. caracatita ale carci tentacule – in ciuda unor falimente – continua sa sugrume si astazi economia romaneasca si pe cetateanul roman.”

Nestiuti de nimeni, profitand de vremurile tulburi au jefuit o tara intreaga, ne-au jefuit pe noi, pe fiecare in parte… Am afirmat adestea ca Ceausescu, bun-rau cum a fost, la asasinarea sa a lasat in urma sa ceva construit si un popor innebunit de lipsuri… Dar Ceausescu a mai lasat ceva: o Romanie fara datorii si, atentie, caci este important, peste un miliard de dolari, bani lichizi. Stocati in Banca Nationala.

Am gresit. Suma este de peste DOUA miliarde de dolari… Mai exact 2, 03 miliarde, adica 2030 de milioane de dolari… Daca ar fi fost sa se imparta fiecarui roman, mare sau mic aceasta suma fiecare ar fi primit aproximativ 100 de dolari… Putin, a gandit desigur Iliescu si gasca, asa ca s-au hotarat sa ii imparta intre ei. Ca recompensa. Pentru ca au reusit sa omoare si sa raneasca numai 5.200 de romani.

Si pentru ca dupa prima mineriada, si negocieri cu partidele politice (unde Voican-Voiculescu se prezenta amenintator cu kalasnikov-ul agatat de gat), nemaiavand practic ici o opozitie reala decat poporul care zbiera neputincios in strada, simtind ca ceva necurat se intampla, baietii PSD, pe atunci FSN, au purces la cea de a doua lovitura de stat din Romania…

Ea a avut loc pe data de 3 februarie 1990, si a fost denumita de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe in “Candidatul Manciurian” RomaniaGate… Buna denumire. Mi-a placut. Si am fost socat sa aflu, inca odata, daca mai era cazul, ca lungimea tentaculelor comuniste era mult mai mare decat ne-am putut imagina vreodata.

Voi cita un pasaj ca sa va puteti lamuri ce s-a intamplat, incepand cu 31 decembrie 1989: “Un raport al Curtii de Conturi, intitulat Raportul public anual, privind contul general anual de executie bugetara pe perioada 1990-1992, inaintat Parlamentului Romaniei in iunie 1996, prezenta rezultatele unui control efectuat la Banca Romana de Comert Exterior (ulterior Bancorex). Conform raportului, s-a constatat Cu acest prilej ca, dupa 31 decembrie 1989, BRCE preluase ilegal de la Banca Nationala a Romaniei suma de 2030 milioane dolari. Suma – apartinand Statului roman – se constituise, in principal, din urmatoaele resurse: Rezerva de Stat a Romaniei, in valoare de 727,6 milioane dolari; Fondul Valutar Centralizat al Statului, in valoare de 1.106 milioane dolari; Conturile fostului Oficiu Economic Central “Carpati”, in valoare de 153,4 milioane dolari si 43 milioane dolari puse de catre BNR la dispozitia fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperare Internationale.

Aceste grave ilegalitati au fost sesizate Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie din 2 septembrie 1995, fara sa se declanseze urmarirea penala a vinovatilor. Cu toate insistentele, inclusiv cele ale mass-media, procurorul general din acel moment, Vasile Manea Dragulin, a pastrat o tacere totala, si destul de stranie, fata de aceasta uriasa delapidare a valutei Romaniei.

Potrivit Raportului Curtii de Conturi, la data de 31 decembrie 1989 Rezerva de Stat in valutara a Romaniei – definita ca atare prin Decretul 314 din 15.07.1978 era de 727,6 milioane dolari. Numai ca, la aceeasi data, aceasta suma figura in evidenta contabila a BRCE, ca imprumut financiar primit de la BNR, din Rezerva de Stat in valuta a Rornaniei. Desi BRCE sustine ca ar fi folosit cei 727,6 milioane dolari pentru asa-zise plati externe, Curtea de Conturi a constatat ca, in realitate, BRCE nu putea sa justifice acest lucru cu documente.

Adevarata lovitura avea sa vina insa pe 3 februarie 1990, cand BRCE cumpara cei 727,6 milioane dolari, la cursul oficial. Adica, 1 dolar egal 14,45 lei! Care “lei” ii erau imprurnutati tot de Banca Nationala. Astfel, dintr-un foc, BRCE si-a transformat in lei datoria de 727,6 milioane dolari, care reprezentau rezerva valutara a Romaniei. Operatiune ilegala, deoarece BRCE – fara sa aiba competenta necesara – preluase intreaga Rezerva de Stat in valuta a tarii, majorandu-si propriile disponibilitati valutare cu suma mai sus mentionata. Conform Decretului 314/1978 al Consiliului de Stat – in vigoare la acea data – Rezerva de Stat in valuta a Romaniei era intangibila.

Pe de alta parte, Legea Finantelor nr. 9/1972- si ea in vigoare la aceasi data – stipula ca fondul valutar facea parte dintre rezervele de stat ale Romaniei. Aceeasi lege mai specifica ca administrarea Rezervei de Stat in valuta se putea face doar prin lege. Astfel incat, lichidarea Rezervei de! S!tat in valuta nu era posibila decat printr-un Decret-Lege. Permitad lichidarea Rezervei de Stat valutare a Romaniei, Banca Nationala a incalcat flagrant Decretul nr.3 14/ 1978 al fostului Consiliu de Stat.

Alt fond, “Fondul Valutar Centralizat al Statului” (FVCS) se gasea constituit – potrivit raportului Curtii de Conturi – pe numele Bancii Nationale, in baza decretului nr. 78/7 martie 1988. La 31 decembrie 1989 – constata Raportul – acest fond, care se cifra la 1.106 rnilioane dolari, se afla insa in evidennta BRCE (si nu a BNR), dar intr-un cont distinct, in afara bilantului. La 7 ianuarie 1990, Consiliul Frontului Salvarii Nationale abroga Decretul nr. 78/1988, fara sa adopte o alta reglementare, care sa stabileasca cine si in ce conditii putea dispune de cele 1.106 milioane dolari.

Astfel, invocand abrogarea Decretului 78/1988 – dupa cum constata Raportul Curtii de Conturi – BRCE (Presedinte Vasile Voloseniuc) nu a mai tinut o evidenta contabila si statistica distincta pentru incasa rile si platile din FVCS. Raportul Curtii de Conturi constata ca, la 25 junie 1990, BRCE lichidase practic contul FVCS, fara nici o dispozitie di!n !partea titularului, adica a Bancii Nationale. 1.106 milioane dolari se “topisera” astfel, in doar cateva luni, in buzunarele BRCE, fara ca aceasta banca sa aiba vreo autorizatie legala pentru administrarea fondului. Astfel, BRCE a devenit principala “resursa” de fabricare, imediat dupa 1990, a “miliardarilor de carton” si de “credite neperformante”, acordate generos clientelei politice a Frontului Salvarii Nationale. Cardasia dintre Mafie si CFSN pornise cu dreptul, si ea va continua. Prin delapidarea valutei Statului roman din 1990 de catre BRCE, CFSN deschidea larg calea marilor “ingineni financiare” care an urmat, punand bazele “caracatitei” mafiote, care va secatui Romania. Asta nu era insa totul.

Tot la 31 decembrie 1989, o suma cifrata la 153,4 milioane dolari, care constituia contul fostului “Oficiu Economic Central Carpati” (OECC), era insusita de acelasi BRCE (presedinte Vasile Voloseniuc), in ciuda faptului ca Decretul-Lege 30/18.01.1990, privind lichidarea contului fostului OECC, nu nominalizase BRCE ca administrator al acestei sume. Legal, suma de 153,4 milioane dolari ar fi trebuit sa fie preluate nu de BRCE, ci de patrimoniul statului, care nu era gestionat de BRCE, ci de Banca Nationala.
Alte 43 milioane de dolari intrasera ilegal si disparusera in buzunarele fara fund ale BRCE. in baza unor decrete din anii 1982 si 1983, BNR pusese la dispozitia temporara a fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperarii Internationale (MCECI) 43 milioane de dolari, cu titlu de imprumut, – dobanda. Raportul Curtii de Conturi a constatat insa ca BRCE nu a restituit aceasta suma BNR, ci a cumparat-o la 3 februarie 1989. Deoarece cei 43 milioane de dolari de care beneficiase fostul MCECI fusesera alocati din rezerva valutara a statului, lichidarea obligatiei de restituire a sumei intra – potrivit Decretului-Lege nr. 10/31 decembrie 1989 -doar in competenta Guvemului Romaniei si nu a celor doua banci.”

Credeti ca nu se cunosc vinovatii? Mai incercati. Sunt binecunoscuti. Data de 3 februarie a marcat inceputul erei miliardarilor de carton. veti gasi tot soiul de nume. Unele foarte familiare. dar despre aceasta in episodul urmator…

Va mai amintiti de Bancorex? Adica ceea ce mai inainte fusese Banca Romana de Comert Exterior? Nu? Pai cum? Toate s-au intamplat sub nasul nostru… Dar absolut toate… Prima mineriada avusese loc deja, cand, pe 3 februarie 1990, la nici doua luni de la preluarea puterii, Iliescu si gasca lui de tigani si hoti s-a pus la treba facand ceea ce stie tiganul si hotul cel mai bine… Sa fure adica…

Nestiuti de nimeni, profitand de vremurile tulburi au jefuit o tara intreaga, ne-au jefuit pe noi, pe fiecare in parte… Am afirmat adestea ca Ceausescu, bun-rau cum a fost, la asasinarea sa a lasat in urma sa ceva construit si un popor innebunit de lipsuri… Dar Ceausescu a mai lasat ceva: o Romanie fara datorii si, atentie, caci este important, peste un miliard de dolari, bani lichizi. Stocati in Banca Nationala.

Am gresit. Suma este de peste DOUA miliarde de dolari… Mai exact 2, 03 miliarde, adica 2030 de milioane de dolari… Daca ar fi fost sa se imparta fiecarui roman, mare sau mic aceasta suma fiecare ar fi primit aproximativ 100 de dolari… Putin, a gandit desigur Iliescu si gasca, asa ca s-au hotarat sa ii imparta intre ei. Ca recompensa. Pentru ca au reusit sa omoare si sa raneasca numai 5.200 de romani.

Si pentru ca dupa prima mineriada, si negocieri cu partidele politice (unde Voican-Voiculescu se prezenta amenintator cu kalasnikov-ul agatat de gat), nemaiavand practic ici o opozitie reala decat poporul care zbiera neputincios in strada, simtind ca ceva necurat se intampla, baietii PSD, pe atunci FSN, au purces la cea de a doua lovitura de stat din Romania…

Ea a avut loc pe data de 3 februarie 1990, si a fost denumita de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe in “Candidatul Manciurian” RomaniaGate… Buna denumire. Mi-a placut. Si am fost socat sa aflu, inca odata, daca mai era cazul, ca lungimea tentaculelor comuniste era mult mai mare decat ne-am putut imagina vreodata.

Voi cita un pasaj ca sa va puteti lamuri ce s-a intamplat, incepand cu 31 decembrie 1989: “Un raport al Curtii de Conturi, intitulat Raportul public anual, privind contul general anual de executie bugetara pe perioada 1990-1992, inaintat Parlamentului Romaniei in iunie 1996, prezenta rezultatele unui control efectuat la Banca Romana de Comert Exterior (ulterior Bancorex). Conform raportului, s-a constatat Cu acest prilej ca, dupa 31 decembrie 1989, BRCE preluase ilegal de la Banca Nationala a Romaniei suma de 2030 milioane dolari. Suma – apartinand Statului roman – se constituise, in principal, din urmatoaele resurse: Rezerva de Stat a Romaniei, in valoare de 727,6 milioane dolari; Fondul Valutar Centralizat al Statului, in valoare de 1.106 milioane dolari; Conturile fostului Oficiu Economic Central “Carpati”, in valoare de 153,4 milioane dolari si 43 milioane dolari puse de catre BNR la dispozitia fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperare Internationale.

Aceste grave ilegalitati au fost sesizate Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie din 2 septembrie 1995, fara sa se declanseze urmarirea penala a vinovatilor. Cu toate insistentele, inclusiv cele ale mass-media, procurorul general din acel moment, Vasile Manea Dragulin, a pastrat o tacere totala, si destul de stranie, fata de aceasta uriasa delapidare a valutei Romaniei.

Potrivit Raportului Curtii de Conturi, la data de 31 decembrie 1989 Rezerva de Stat in valutara a Romaniei – definita ca atare prin Decretul 314 din 15.07.1978 era de 727,6 milioane dolari. Numai ca, la aceeasi data, aceasta suma figura in evidenta contabila a BRCE, ca imprumut financiar primit de la BNR, din Rezerva de Stat in valuta a Rornaniei. Desi BRCE sustine ca ar fi folosit cei 727,6 milioane dolari pentru asa-zise plati externe, Curtea de Conturi a constatat ca, in realitate, BRCE nu putea sa justifice acest lucru cu documente.

Adevarata lovitura avea sa vina insa pe 3 februarie 1990, cand BRCE cumpara cei 727,6 milioane dolari, la cursul oficial. Adica, 1 dolar egal 14,45 lei! Care “lei” ii erau imprurnutati tot de Banca Nationala. Astfel, dintr-un foc, BRCE si-a transformat in lei datoria de 727,6 milioane dolari, care reprezentau rezerva valutara a Romaniei. Operatiune ilegala, deoarece BRCE – fara sa aiba competenta necesara – preluase intreaga Rezerva de Stat in valuta a tarii, majorandu-si propriile disponibilitati valutare cu suma mai sus mentionata. Conform Decretului 314/1978 al Consiliului de Stat – in vigoare la acea data – Rezerva de Stat in valuta a Romaniei era intangibila.

Pe de alta parte, Legea Finantelor nr. 9/1972- si ea in vigoare la aceasi data – stipula ca fondul valutar facea parte dintre rezervele de stat ale Romaniei. Aceeasi lege mai specifica ca administrarea Rezervei de Stat in valuta se putea face doar prin lege. Astfel incat, lichidarea Rezervei de! S!tat in valuta nu era posibila decat printr-un Decret-Lege. Permitad lichidarea Rezervei de Stat valutare a Romaniei, Banca Nationala a incalcat flagrant Decretul nr.3 14/ 1978 al fostului Consiliu de Stat.

Alt fond, “Fondul Valutar Centralizat al Statului” (FVCS) se gasea constituit – potrivit raportului Curtii de Conturi – pe numele Bancii Nationale, in baza decretului nr. 78/7 martie 1988. La 31 decembrie 1989 – constata Raportul – acest fond, care se cifra la 1.106 rnilioane dolari, se afla insa in evidennta BRCE (si nu a BNR), dar intr-un cont distinct, in afara bilantului. La 7 ianuarie 1990, Consiliul Frontului Salvarii Nationale abroga Decretul nr. 78/1988, fara sa adopte o alta reglementare, care sa stabileasca cine si in ce conditii putea dispune de cele 1.106 milioane dolari.

Astfel, invocand abrogarea Decretului 78/1988 – dupa cum constata Raportul Curtii de Conturi – BRCE (Presedinte Vasile Voloseniuc) nu a mai tinut o evidenta contabila si statistica distincta pentru incasa rile si platile din FVCS. Raportul Curtii de Conturi constata ca, la 25 junie 1990, BRCE lichidase practic contul FVCS, fara nici o dispozitie di!n !partea titularului, adica a Bancii Nationale. 1.106 milioane dolari se “topisera” astfel, in doar cateva luni, in buzunarele BRCE, fara ca aceasta banca sa aiba vreo autorizatie legala pentru administrarea fondului. Astfel, BRCE a devenit principala “resursa” de fabricare, imediat dupa 1990, a “miliardarilor de carton” si de “credite neperformante”, acordate generos clientelei politice a Frontului Salvarii Nationale. Cardasia dintre Mafie si CFSN pornise cu dreptul, si ea va continua. Prin delapidarea valutei Statului roman din 1990 de catre BRCE, CFSN deschidea larg calea marilor “ingineni financiare” care an urmat, punand bazele “caracatitei” mafiote, care va secatui Romania. Asta nu era insa totul.

Tot la 31 decembrie 1989, o suma cifrata la 153,4 milioane dolari, care constituia contul fostului “Oficiu Economic Central Carpati” (OECC), era insusita de acelasi BRCE (presedinte Vasile Voloseniuc), in ciuda faptului ca Decretul-Lege 30/18.01.1990, privind lichidarea contului fostului OECC, nu nominalizase BRCE ca administrator al acestei sume. Legal, suma de 153,4 milioane dolari ar fi trebuit sa fie preluate nu de BRCE, ci de patrimoniul statului, care nu era gestionat de BRCE, ci de Banca Nationala.
Alte 43 milioane de dolari intrasera ilegal si disparusera in buzunarele fara fund ale BRCE. in baza unor decrete din anii 1982 si 1983, BNR pusese la dispozitia temporara a fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperarii Internationale (MCECI) 43 milioane de dolari, cu titlu de imprumut, – dobanda. Raportul Curtii de Conturi a constatat insa ca BRCE nu a restituit aceasta suma BNR, ci a cumparat-o la 3 februarie 1989. Deoarece cei 43 milioane de dolari de care beneficiase fostul MCECI fusesera alocati din rezerva valutara a statului, lichidarea obligatiei de restituire a sumei intra – potrivit Decretului-Lege nr. 10/31 decembrie 1989 -doar in competenta Guvemului Romaniei si nu a celor doua banci.”

Credeti ca nu se cunosc vinovatii? Mai incercati. Sunt binecunoscuti. Data de 3 februarie a marcat inceputul erei miliardarilor de carton. veti gasi tot soiul de nume. Unele foarte familiare. dar despre aceasta in episodul urmator…

Va mai amintiti de Bancorex? Adica ceea ce mai inainte fusese Banca Romana de Comert Exterior? Nu? Pai cum? Toate s-au intamplat sub nasul nostru… Dar absolut toate… Prima mineriada avusese loc deja, cand, pe 3 februarie 1990, la nici doua luni de la preluarea puterii, Iliescu si gasca lui de tigani si hoti s-a pus la treba facand ceea ce stie tiganul si hotul cel mai bine… Sa fure adica…

Nestiuti de nimeni, profitand de vremurile tulburi au jefuit o tara intreaga, ne-au jefuit pe noi, pe fiecare in parte… Am afirmat adestea ca Ceausescu, bun-rau cum a fost, la asasinarea sa a lasat in urma sa ceva construit si un popor innebunit de lipsuri… Dar Ceausescu a mai lasat ceva: o Romanie fara datorii si, atentie, caci este important, peste un miliard de dolari, bani lichizi. Stocati in Banca Nationala.

Am gresit. Suma este de peste DOUA miliarde de dolari… Mai exact 2, 03 miliarde, adica 2030 de milioane de dolari… Daca ar fi fost sa se imparta fiecarui roman, mare sau mic aceasta suma fiecare ar fi primit aproximativ 100 de dolari… Putin, a gandit desigur Iliescu si gasca, asa ca s-au hotarat sa ii imparta intre ei. Ca recompensa. Pentru ca au reusit sa omoare si sa raneasca numai 5.200 de romani.

Si pentru ca dupa prima mineriada, si negocieri cu partidele politice (unde Voican-Voiculescu se prezenta amenintator cu kalasnikov-ul agatat de gat), nemaiavand practic ici o opozitie reala decat poporul care zbiera neputincios in strada, simtind ca ceva necurat se intampla, baietii PSD, pe atunci FSN, au purces la cea de a doua lovitura de stat din Romania…

Ea a avut loc pe data de 3 februarie 1990, si a fost denumita de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe in “Candidatul Manciurian” RomaniaGate… Buna denumire. Mi-a placut. Si am fost socat sa aflu, inca odata, daca mai era cazul, ca lungimea tentaculelor comuniste era mult mai mare decat ne-am putut imagina vreodata.

Voi cita un pasaj ca sa va puteti lamuri ce s-a intamplat, incepand cu 31 decembrie 1989: “Un raport al Curtii de Conturi, intitulat Raportul public anual, privind contul general anual de executie bugetara pe perioada 1990-1992, inaintat Parlamentului Romaniei in iunie 1996, prezenta rezultatele unui control efectuat la Banca Romana de Comert Exterior (ulterior Bancorex). Conform raportului, s-a constatat Cu acest prilej ca, dupa 31 decembrie 1989, BRCE preluase ilegal de la Banca Nationala a Romaniei suma de 2030 milioane dolari. Suma – apartinand Statului roman – se constituise, in principal, din urmatoaele resurse: Rezerva de Stat a Romaniei, in valoare de 727,6 milioane dolari; Fondul Valutar Centralizat al Statului, in valoare de 1.106 milioane dolari; Conturile fostului Oficiu Economic Central “Carpati”, in valoare de 153,4 milioane dolari si 43 milioane dolari puse de catre BNR la dispozitia fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperare Internationale.

Aceste grave ilegalitati au fost sesizate Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie din 2 septembrie 1995, fara sa se declanseze urmarirea penala a vinovatilor. Cu toate insistentele, inclusiv cele ale mass-media, procurorul general din acel moment, Vasile Manea Dragulin, a pastrat o tacere totala, si destul de stranie, fata de aceasta uriasa delapidare a valutei Romaniei.

Potrivit Raportului Curtii de Conturi, la data de 31 decembrie 1989 Rezerva de Stat in valutara a Romaniei – definita ca atare prin Decretul 314 din 15.07.1978 era de 727,6 milioane dolari. Numai ca, la aceeasi data, aceasta suma figura in evidenta contabila a BRCE, ca imprumut financiar primit de la BNR, din Rezerva de Stat in valuta a Rornaniei. Desi BRCE sustine ca ar fi folosit cei 727,6 milioane dolari pentru asa-zise plati externe, Curtea de Conturi a constatat ca, in realitate, BRCE nu putea sa justifice acest lucru cu documente.

Adevarata lovitura avea sa vina insa pe 3 februarie 1990, cand BRCE cumpara cei 727,6 milioane dolari, la cursul oficial. Adica, 1 dolar egal 14,45 lei! Care “lei” ii erau imprurnutati tot de Banca Nationala. Astfel, dintr-un foc, BRCE si-a transformat in lei datoria de 727,6 milioane dolari, care reprezentau rezerva valutara a Romaniei. Operatiune ilegala, deoarece BRCE – fara sa aiba competenta necesara – preluase intreaga Rezerva de Stat in valuta a tarii, majorandu-si propriile disponibilitati valutare cu suma mai sus mentionata. Conform Decretului 314/1978 al Consiliului de Stat – in vigoare la acea data – Rezerva de Stat in valuta a Romaniei era intangibila.

Pe de alta parte, Legea Finantelor nr. 9/1972- si ea in vigoare la aceasi data – stipula ca fondul valutar facea parte dintre rezervele de stat ale Romaniei. Aceeasi lege mai specifica ca administrarea Rezervei de Stat in valuta se putea face doar prin lege. Astfel incat, lichidarea Rezervei de! S!tat in valuta nu era posibila decat printr-un Decret-Lege. Permitad lichidarea Rezervei de Stat valutare a Romaniei, Banca Nationala a incalcat flagrant Decretul nr.3 14/ 1978 al fostului Consiliu de Stat.

Alt fond, “Fondul Valutar Centralizat al Statului” (FVCS) se gasea constituit – potrivit raportului Curtii de Conturi – pe numele Bancii Nationale, in baza decretului nr. 78/7 martie 1988. La 31 decembrie 1989 – constata Raportul – acest fond, care se cifra la 1.106 rnilioane dolari, se afla insa in evidennta BRCE (si nu a BNR), dar intr-un cont distinct, in afara bilantului. La 7 ianuarie 1990, Consiliul Frontului Salvarii Nationale abroga Decretul nr. 78/1988, fara sa adopte o alta reglementare, care sa stabileasca cine si in ce conditii putea dispune de cele 1.106 milioane dolari.

Astfel, invocand abrogarea Decretului 78/1988 – dupa cum constata Raportul Curtii de Conturi – BRCE (Presedinte Vasile Voloseniuc) nu a mai tinut o evidenta contabila si statistica distincta pentru incasa rile si platile din FVCS. Raportul Curtii de Conturi constata ca, la 25 junie 1990, BRCE lichidase practic contul FVCS, fara nici o dispozitie di!n !partea titularului, adica a Bancii Nationale. 1.106 milioane dolari se “topisera” astfel, in doar cateva luni, in buzunarele BRCE, fara ca aceasta banca sa aiba vreo autorizatie legala pentru administrarea fondului. Astfel, BRCE a devenit principala “resursa” de fabricare, imediat dupa 1990, a “miliardarilor de carton” si de “credite neperformante”, acordate generos clientelei politice a Frontului Salvarii Nationale. Cardasia dintre Mafie si CFSN pornise cu dreptul, si ea va continua. Prin delapidarea valutei Statului roman din 1990 de catre BRCE, CFSN deschidea larg calea marilor “ingineni financiare” care an urmat, punand bazele “caracatitei” mafiote, care va secatui Romania. Asta nu era insa totul.

Tot la 31 decembrie 1989, o suma cifrata la 153,4 milioane dolari, care constituia contul fostului “Oficiu Economic Central Carpati” (OECC), era insusita de acelasi BRCE (presedinte Vasile Voloseniuc), in ciuda faptului ca Decretul-Lege 30/18.01.1990, privind lichidarea contului fostului OECC, nu nominalizase BRCE ca administrator al acestei sume. Legal, suma de 153,4 milioane dolari ar fi trebuit sa fie preluate nu de BRCE, ci de patrimoniul statului, care nu era gestionat de BRCE, ci de Banca Nationala.
Alte 43 milioane de dolari intrasera ilegal si disparusera in buzunarele fara fund ale BRCE. in baza unor decrete din anii 1982 si 1983, BNR pusese la dispozitia temporara a fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperarii Internationale (MCECI) 43 milioane de dolari, cu titlu de imprumut, – dobanda. Raportul Curtii de Conturi a constatat insa ca BRCE nu a restituit aceasta suma BNR, ci a cumparat-o la 3 februarie 1989. Deoarece cei 43 milioane de dolari de care beneficiase fostul MCECI fusesera alocati din rezerva valutara a statului, lichidarea obligatiei de restituire a sumei intra – potrivit Decretului-Lege nr. 10/31 decembrie 1989 -doar in competenta Guvemului Romaniei si nu a celor doua banci.”

Credeti ca nu se cunosc vinovatii? Mai incercati. Sunt binecunoscuti. Data de 3 februarie a marcat inceputul erei miliardarilor de carton. veti gasi tot soiul de nume. Unele foarte familiare. dar despre aceasta in episodul urmator…